Ia auzi măi tată of of of!!
Nu există doctorii să te scape de prostie,
Prost de te-ai născut, mai frate, nu te vindeci pân’ la moarte,
Că e boală fără leac și de ea mulți oameni zac,
E grav când omul nu știe că suferă de prostie!
Of of!!!Și zile măi frate!!!!!
Prostul le știe pe toate, nu-i trebuie facultate,
Se dă mare-n sat la lume, dar în cap e gol de glume.
Prostu-i tare-n gura mare, zice că le știe toate,
Dar se-ncurcă la-ntrebare și dă vina pe-alte gloate.
Prostu-n sat e cunoscut, dă cu părerea mereu,
Chiar de n-are nici un rost, el se crede Dumnezeu.
Când îl vezi cum se aprinde, zici că-i foc fără tăciuni,
Dar în capul lui, săracu’, bat doar vânturi și furtuni.
N-are carte, n-are școală, dar se dă mare-n povești,
Și la masă când se scoală, lasă vorbe, nu-s povești.
El vorbește, nu gândește, și se bagă peste tot,
Dar când dă de greu, firește, se ascunde ca un hoț.
Și de-i spui că nu-i prea bine, sare iute supărat,
Ia aminte frățioare!!!!!hai hai hai!!!!
„Las’ că știu eu mai bine!” zice el înfuriat.
Dar în viață, dragii mei, prostul n-are lecușor,
Că de-ar fi, demult aveam doctor mare-n fiecare ogor.
Așa-i lumea, n-ai ce-i face, fiecare cu-al lui dar,
Unii nasc cu mintea-n pace, alții... doar cu gura mare-n dar!
