Avioane spre Stele

[Intro] Zbor spre stele, un zâmbet în vânturi mute. [Verse 1] În depărtare luminile de pe aeroport strălucesc, Avioane mari care croiesc cerul, ne urmăresc dorințe. Fata pe rândul din față spune povești despre norii de zahăr, Și motorul bate ca un inimii ritm, gata să pornească iar. [Pre-Chorus] O poveste despre drumuri lungi și întâlniri în zbor, Fiecare oprire promite un nou răsărit. [Chorus] Avioane, ascultați clipele care pleacă spre douăzeci de ore, Vă portă către visele noastre fără margini, fără fier fin. Când zgomotul atinge cerul, inimile se aprind, apoi zvoră, În aerul plin de promisiuni, suntem liberi să pornim din nou. [Verse 2] În cabina mică, semicercul de oameni respiră calm, Fiecare poveste e o stație în care inimile pot să ajungă. Un copil desenează pe o copertă de ziar hărți ale lumii, Și eu, cu un zâmbet, mă ghemuiesc în gândul călătoriilor. [Pre-Chorus] Oamenii își țin unghiile de dorințe, strâng povești în palmă, Privim cum pista se deschide ca o promisiune. [Chorus] Avioane, ascultați clipele care pleacă spre douăzeci de ore, Vă portă către visele noastre fără margini, fără fier fin. Când zgomotul atinge cerul, inimile se aprind, apoi zvoră, În aerul plin de promisiuni, suntem liberi să pornim din nou. [Bridge] Și când trecem prin norii grei, lumina rămâne în noi, Un puls simplu, un drum deschis, o voce ce șoptește: mergem. [Chorus] Avioane, ascultați clipele care pleacă spre douăzeci de ore, Vă portă către visele noastre fără margini, fără fier fin. Când zgomotul atinge cerul, inimile se aprind, apoi zvoră, În aerul plin de promisiuni, suntem liberi să pornim din nou. [Outro] Zborul se-stinge încetișor în seara sărutată de stele Și pasul spre casă rămâne în urmă, ca un parfum de aventură.